…Nu mai țin minte cum am aflat de barul de pe Calea Victoriei 120, devenit după 1994 Green Hours. La începutul anilor ’90 era doar un subsol surprinzător de elegant, capitonat cu catifea verde și mobilă modernă din sticlă și inox, despre care se zvonea că fusese un cotlon secret al lui Nicu Ceaușescu. Localul era ținut de un regretat domn Lambru și oferea toast cu șuncă sau cașcaval și bere rece „la sticlă mică”, ceea ce mi se părea, la acea vreme, de un lux nebun.
Restaurantele exotice lipseau cu totul din peisajul ospitalier de dinaintea lui 1989. Cu o singură excepție: restaurantul chinezesc Nan Jing de la parterul Hotelului Minerva (care există și astăzi). Din meniu făceau parte eternele „pachețele de primăvară” (rețeta de penurie cu umplutură de varză albă), „porcul cu alune” și „chifteluțele cu susan” – feluri care au marcat imaginarul românesc despre mîncarea chinezească pînă în zilele noastre. După 1990, „arăbeștile”, turceștile și chinezeștile au apărut ca ciupercile după ploaie. Unul dintre primele restaurante turcești deschise în București a fost Șark („Orient”), între timp demolat, odată cu Hotelul Marna și cu străvechea legătorie manuală din vecini. Clădirea veche de mai bine de un secol a restaurantului trepida de fiecare dată cînd tramvaiele mîncate de rugină treceau prin fața stabilimentului. Un alt turcesc memorabil era Kervan („Caravana”), situat odinioară lîngă autogara „de Istanbul”, la intersecția Șoselei Viilor cu Trafic Greu. Avea grădină cu havuz, iar la mese serveau ospătărițe tinere din apropiatul Ferentari, de care angajații turci (cu familii acasă) se îndrăgosteau iremediabil. Fiind de origine kurdă, proprietarii celor mai multe restaurante turcești îl susțineau pe Abdullah Öcalan și distribuiau clienților de încredere materiale promoționale clandestine cu liderul PKK: brichete, pixuri, tricouri și afișe. Kervan era deschis pînă la ultimul client, iar în nopțile de vară răsuna muzică turcească live, cu voce și baglamale. Departe de ochii și urechile poliției, transportați de muzică și alcool, mușteriii turci trăgeau focuri de armă în aer, spre cerul întunecat al mahalalei – un obicei de petrecere kurd…
https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/cu-veche-statornica-simpatie
